}


AcasaAcasa  CalendarCalendar  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 O romanca indragostita de islam

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Mirela-Admin
ADMIN
ADMIN
avatar

Numarul mesajelor : 1028

MesajSubiect: O romanca indragostita de islam   Mier 09 Sept 2009, 13:42


O ROMANCA INDRAGOSTITA DE ISLAM

Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi.

Nu am prea multe sa spun in legatura cu mediul religios in care am crescut. Desi am fost botezata ca si crestin ortodoxa, rar se intampla sa intru intr-o biserica. In Romania, in vremea cand eram mica, religia era mai mult un subiect tabuu si aceasta din cauza regulilor comuniste stricte. Dar in ciuda prabusirii acestui regim totalitar cand implinisem 11 ani si a faptului ca multi oameni si-au reintors fetele spre religie, parintii mei continuau sa nu-i ofere nicio o atentie. Si toate acestea in contextul mentinerii Secularismului in aproape toata tara.

Singurele momente cand mama frecventa biserica erau cele cand se oficia fie vreo casatorie religioasa, fie o slujba funerara, fie cand avea loc botezul unui nou-nascut. Se mai intampla sa ma ia la biserica pentru a aprinde o lumanare in memoria celor morti sau pentru cei vii. Poate sa va para ciudat, insa niciodata nu am suportat mirosul de lumanari arse, dar in general "atmosfera" dintr-o biserica ortodoxa imi displacea.

Intr-o biserica ortodoxa tipica, comuna, din tara mea, nu exista niciun paravan de protectie si cand sosea timpul predicii, enoriasii obisnuiau sa se ingramadeasca pentru a ocupa un loc cat mai aproape de altar. In perioada predicii, picioarele iti puteau fi ranite atat de mult, pana cand puteai sa ajungi in acel punct cand concentrarea asupra predicii devenea mai mult o chestiune de vointa. Pe scurt, niciodata nu mi-a placut cum suna predica; cei mai in varsta aveau obiceiul de a incepe sa barfeasca, toate pe fondul unei imbulzeli generale, atmosfera care nu m-a determinat vreodata sa simt cat de putin vreo "chemare" religioasa inspre Crestinism.

Acasa, doua dintre cele mai bune prietene ale mele erau musulmance, chiar daca nici ele nu erau practicante. Am mai luat parte si la cateva casatorii de-ale musulmanilor si, la una dintre ele, am fost chiar martorul din partea unei mirese musulmance ! Am trait atunci o experienta interesanta. Au urmat studiile universitare in Regatul Unit al Marii Britanii, unde am avut parte de colegi de pe toate meridianele Globului, cativa dintre ei fiind musulmani.

Si printr-o coincidenta, am fost atrasa mai mult de unul din Maroc si doi din Indonezia. Motivul era simplu : ei erau calmi, fericiti, cu picioarele pe pamant, aveau alte preocupari interesante si nu obisnuiau sa consume alcool, cum faceau majoritatea studentilor. Eu personal, rar am baut. Pot chiar sa numar pe degetele de la maini de cate ori am consumat alcool in cantitati infime.

In ultimele luni de master, am intalnit, printr-o pura coincidenta un barbat musulman minunat, care mai tarziu mi-a devenit si sot. Desigur, acum imi imaginez ca toti cei care vor citi acest aspect isi vor spune in sinea lor ca optiunea mea pentru Islam se datoreaza sotului meu. Eu nu as spune asta, ci mai degraba cred ca este vorba aici de caile nevazute ale lui Allah Preainaltul, Cel Care mi l-a scos pe acest om in viata mea pentru a ma ghida pe calea cea dreapta.
Sotul meu niciodata nu a facut vreo referire la Islam si niciodata nu a pus presiune pe mine in sensul de a ma converti. Odata chiar l-am intrebat care sunt motivele pentru care nu vorbeste despre Islam si mi-a raspuns ca alegerea religioasa a unei persoane trebuie sa vina din inima, nu sa fie convinsa sau fortata de altii. Si atat timp cat eu apartineam "Neamului Cartii" (cum sunt numiti crestinii si evreii in Coran), el se declara fericit.

In perioada cand ma simteam nesatisfacuta de Crestinism, cu precadere de ceea ce-mi oferea biserica ortodoxa, am continuat sa cred ca exista un Dumnezeu. Si am fost atrasa inspre Islam tocmai ca invataturile sale mi-au creionat un sens al directiei, mi-au oferit sentimentul apartenentei la ceva originar, la ceva pe care il simteam de multa vreme in adancul inimii. Pur si simplu am avut sentimentul ca Islamul era ceea ce lipsea vietii mele.

Ma aflam intr-un centru islamic local, o cladire cu un frumos minaret, chiar langa mare ! Si, in mod surprinzator, de cand ma mutasem in Qatar (unde locuiesc in prezent), mereu admirasem aceasta cladire; imi aduce atat de multa liniste. La inceput credeam ca este vorba de o singura moschee, dar mai tarziu am aflat ca ma aflam in prezenta unui centru islamic care era prezidat de o curte de jurisprudenta (Shari’a) si mi-am facut o promisiune, ca daca vreodata voi rosti marturisirea de credinta (Shahada), acest lucru se va petrece in aceasta constructie minunata. Si Allah Preainaltul mi-a indeplinit dorinta.

In dimineata zilei de 30 iulie, fara a sta pe ganduri, mi-am luat masina si nu m-am oprit decat la centrul islamic, unde am spus Shahada. In tot acest timp, sotul meu nu aflase absolu nimic. A aflat mai tarziu, dupa ce l-am invitat in oras tocmai pentru a-i impartasi marea veste. La auzul ei, a ramas faca cuvinte.

Pot spune ca reactia familiei sotului m-a luat pe nepregatite. Ceea ce doream sa impartasesc cu sotul meu a ajuns mai departe la tata socru si la restul familiei. Fericirea si lacrimile de bucurie au constituit reactia lor spontana. In ceea ce priveste proprii parintii, in sha Allah, indiferent cand merg acasa, voi avea un timp alocat doar lor si nimanui altcineva, fara a-i neglija.

Imi doresc ca tot mai multi si mai multi oameni din tara mea sa poata vedea dincolo de zidul pe care mass-media il construieste zilnic in fata Islamului, imi doresc ca acesti oameni sa inceapa sa citeasca Sfantul Coran si sa inteleaga profunzimea acestei frumoase religii, numita Islam.

Pe Allah, daca vor face asta, vor inceta sa mai caute modalitati ilegale de a face tot mai multi si mai multi bani (uneori chiar in detrimentul prieteniei si integritatii morale). Pe Allah, daca vor face asta vor inceta sa se mai lupte si atunci va reveni pacea in lume. Pe Allah, oamenii trebuie sa inceapa sa caute ori sa continue sa raspunda chemarii lor launtrice catre religie.


„Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Muhammed! Toti cei care aud
de mine din acest popor, crestini si iudei,
apoi mor fără să creadă în ceea ce am primit eu, vor fi dintre oamenii Iadului.”


Ultima editare efectuata de catre Mirry in Sam 02 Ian 2010, 07:15, editata de 2 ori
Sus In jos
http://religia-islamica.religionboard.net
Mirela-Admin
ADMIN
ADMIN
avatar

Numarul mesajelor : 1028

MesajSubiect: Re: O romanca indragostita de islam   Mier 09 Sept 2009, 13:44

O ALTA ROMANCA CARE A ALES ISLAMUL

Am 16 ani si m-am nascut intr-o familie crestina, insa de mik de la 5-6 ani adoram povestile "Seherezada ", 1000 si una de nopti", consideram lumea araba un basm ,ceva feeric in felul cum taiesc acei omeni .Cand am mai crescut si am pus intrebari celor din jurul meu despre acea lume, mi-au zis k e altfel ,k e o lume cruda si rea ,nu i-am crezut insa nu mai credeam in basme.
Acum un an Allah subhanu wa ta a`la mi-a deschis sufletul si inima si mi-a oferit oportunitatea sa inteleg ce e cu acea lume si sa o pot urma si eu.
Eu sant o fire care considera k cel mai bun lucru pe care il fac il fac eu singura fara ajutorul nimanui ,imi trebuie doar un imbold.De la 13 ani mi-am asumat si ink continui sa imi asum deciziile mele,mereu am dorit sa fiu aproape de Dumnezeu,in fiecare seara ma rugam LUI sa imi arate calea sa ma ghideze,simteam k in religia in care ma nascusem nu era ceva in ordine,insa nu aveam curajul sa o recunosc cu voce tare , simteam k locul meu nu e preintre crestini ( la biserik ma simteam precum o turista care vine intr-o tara de la capatul celalt al planetei,spuneam Hristos a inviat de pasti,desi imi puneam intrebarea cum sa te poti mantuii tu prin sacrificiul altuia? si intrebarile continuam ,citeam din Biblie si nu prea intelegeam mare lucru)
A venit si vremea sa ajung la liceu,si aici am avut in cadrul orelor optionale ora de ISTORIA RELIGIILOR,si Suhan Allah dupa ce am studiat credintele preistorice am ajuns la islam , abia asteptam orele acelea , in sufletul meu se intampla ceva minunat desi era prezentata k ori ce alta religie mie imi trezea un interes inimaginabil si am inceput sa caut infirmatii si la biblioteci despre islam,vroiam sa citesc ceva din "cartea cartilor" QURAN si nu o gaseam pe nikieri nici pe internet chiar.Intr-o zi profesorul mi-a adus o traducere a QURANULUI si am citit prima sura Al-Fatiha,am simtit ceva minunat semna cu Biblia pe care o citeam eu, dar scria foarte direct ,pe intelesul meu . Allahu Akbar atunci am inteles k aceasta e calea pe care o cautam, si am intrat pe net pe you tube si am scris intr-un grup unei fete care era musulmana ,i-am zis k vreau sa stiu cat mai mult despre islam:D pentru k simt ceva special in legatura cu aceasta religie.M-a ajutat enorm acesta surioara ,prima pe care am intalinit-o,a fost foarte rabdatoarea si mi-a explakt tot ceea ce vrioam sa stiu. Apoi au urmat ziua in care am spus Sahada am spus-o pe intrnet in orasul meu ne existand moschee ,iar parintii mei ne fiind de acord cu islamul ,deci nu mi-ar fi permis sa merg la mcoschee. DIN ZIUA ACEEA TORUL A FOST ASA CUM A TREBUIT SA FIE ,DESI E GREU FATA DE FAMILIE ,AM UN MARE AVATAJ ,SUFLETUL MEU SI-A REGASIT LINISTEA ,MODUL DE VIATA ISLAMIC ,CREDINTA SI SCOPUL VIETII MELE aceala de A-L SLUJII PE ALLAH imi fac ori ce greutate ceva suportabil, nu mi-a fost greu nimic ,nici sa invt sa ma rog , nici sa port hijab ,nici sa renunt la muzik ,la carnea de porc (allcool nu consumam).Am inteles cine imi sant adevaratii prieteni si am intalnit omeni minunati,suroare si frati la carea nu as fi visat vre-o data ,oameni minunati cu suflete mari si generaose .Am inteles k tot ce ne uneste si ne face mai buni este dragostea si tema de Allah,si dorinta de a ajunga in JANNA.Desi celor din jurul meu le e greu sa ma acepte asa cum sant acum ,eu ma simt minunat si cand vad k printre colegele mele sant fete care se abtin sa vorbeask urat doar pentru k sant eu prin preajma ma simt bine is multumsc lui Allah k fac asta.MA lupt pentru a imi purta HIJBUL ,si pentru multe altele insa lupta asta imi place ,nu e o framntare ,e o binecuvntare e lupta pe care insha Allah trebuie sa o castig pentru ajunge in RAI.
Nu e greu sa imi fac rugaciunea ,nici sa mannc hallal nici sa ma acopar, nu imi e greu sa respect si sa adopt islamul in viata de zi cu zi ,sa invat despre el sa citesc din QURAN, sa invt limba araba; e ceea ce trebuie sa fac ,imi e greu cand stiu ca nu fac,ma simt ingrozitoar cand nu am rog ,sau nu citesc din QURAN.
Cand nu respect ISLAMUL nu ma simt acasa ,ma simt printre straini,nu vreau sa fiu acolo,sufletul meu are o casa prea frumosa si minunata aleasa de Allah subhanu pentru el.


„Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Muhammed! Toti cei care aud
de mine din acest popor, crestini si iudei,
apoi mor fără să creadă în ceea ce am primit eu, vor fi dintre oamenii Iadului.”
Sus In jos
http://religia-islamica.religionboard.net
 
O romanca indragostita de islam
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» ZODIA VARSATORULUI

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Religia islamica :: RELIGIE :: FAMILIA IN ISLAM-
Mergi direct la:  
creează un forum | © phpBB | Forum gratuit de suport | Contact | Semnaleaza un abuz | Poti avea un blog gratuit